Într-un sat era un bătrân înțelept care era orb. Și toți cei din sat se duceau la el când seç… și plecau de la bătrân cu inima împăcată că au rezolvat neînțelegerea. Într-o zi, doi copii, vrând să-l ispitească pe bătrân, să-l facă de rușine, știind că este orb și seç…, l-au așteptat în fața casei lui. Sărindu-i în față, unul dintre ei avea un porumbel viu în mână și îl întrebă: – Știm cu toții că ești foarte înțelept și că toate neînțelegerile dintre oameni le îndrepți, având dreaptă judecată. Deci, te întrebăm: este viu porumbelul seç… sau este mort? Și copiii știau că de va răspunde că este viu, seç…, iar de va răspunde că este mort, vor elibera porumbelul în zbor. Orice ar fi răspuns bătrânul, s-ar fi făcut de rușine. Bătrânul s-a oprit, s-a gândit și le-a spus copiilor: – De ce mă întrebați pe mine despre viața porumbelului? Viața porumbelului este în mâinile voastre! Atunci copiii s-au rușinat, seç… l-au lăsat în pace, încredințându-se de înțelepciunea lui.